floare de cires

Acasa Carbuna

Cărbuna

Etimologic, Cărbuna provine de la cuvîntul cărbuni. Pe aceste teritorii împrejmuite de păduri localnicii obţineau mangal – cărbune uşor sfărîmicios care se obţine prin arderea incompletă a lemnului. Acesta era comercializat în tîrgurile Căuşeni, Tighina, Chişinău.

Cele mai vechi urme de aşezări omeneşti pe aceste meleaguri datează 5-6 mii de ani în urmă. Dovada a acestora este şi Comoara de la Cărbuna găsită de Vladimir Goreţchi în anul 1961. Comoara include două vase, unul mai mare în care se păstrau diferite obiecte şi altul mic – utilizat drept capac. În total comoara este compulsă din 852 de obiecte, dintre care 444 din bronz, 26 de piatră, 127 din oase, 254 din scoici.

Printre aceste obiecte, sunt topoare de piatră, topor din cremene, topoare din marmură, brăţări din aramă spiralate, mărgele, mărgele din dinţi de cerb, mărgele din cristal de stîncă, mărfele de bronz, de os şi de dinte omenesc. Valoarea acestor obiecte este impresionantă şi se presupune ca comoara aparţinea unor căpetenii de triburi venite din Balcani, întrucît prelucrarea aramei pe eceste teritorii a început mai tîrziu. Comoara este expusă în Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie.

După aşezările din eneolitic se presupune că aceste teritorii au fost mai puţin populate pînă în perioada imperiului roman. Din aceste timpuri au fost găsite urmele a 6 localităţi diferite şi diferite obiecte ca vase, fragmente de amfore, monede.

În perioada migraţiei hoardelor barbare aceste pamînturi au fost locuite periodic, formînduse localităţi care dispăreau în scrut timp.

Prima atestare documentară a satului Cărbuna datează 30 octombrie 1775, zi în care se sărbătoreşte ziua satului.

În anul 1785 în sat s-a construit o biserică mică din lemn, în locul numit “prestol”, unde se aprind şi în prezenz lumînari în zilele de sărbătoare. Actuala biserică a fost contruită către anul 1894 cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

În secolul XVIII satul este consecutiv în grija moşierilor:

  • Iancu Balş din anul 1812 pînă în anul 1839, mare moşier din Gura-Galbenă, proprietar a peste 200000 de ha de pămînt şi om cu multă influenţă la Chişinău Grigore Ursul
  • Fiodor Krupenski
  • Eufrosenia, sora lui Fiodor Krupenski, casătorită cu cheazul Veazemski
  • boierul Scupovski

În septembrie 1861 a fost deschisă prima şcoală parohială. În anul 1897-1898 se menţionează că exista şcoala de alfabetizare cu 32 de copii.

În anul 1877 a fost construită calea ferată care trece prin apropierea satului de catre ruşi pentru a trimite pe front soldaţi şi muniţii. După construirea caii ferate se intensifică comercializarea mangalului.

În anul 1904 a fost deschisă o şcloală de alfabetizare pentru fete.

În vîltoarea celui de-al doilea război mondial satul Cărbuna intră la sfîrşitul lui iunie 1941, cînd de sat se apropie trupele germano-române. Jertfa satului pentru acest război au fost cei 49 de bărbaţi ce nu s-au mai întors de pe front, dar şi încă cîţiva zeci de localnici nevinovaţi,  prada a regimurilor care se perindau, învinuiţi de posesie de avere, de încălcarea ordinii publice.

Unul dintre puţinele schimbări pozitive din această perioadă a fost introducerea învăţămînului gratuit şi obligatoriu în limba română pentru treapta primară.

Satul Cărbuna nu a fost ocolit nici de foametea din 1946-1947 cînd scăparea oamenii deseori şi-o găseau tot în pădurile care străjuiesc satul, unde localnicii găseau rădăcini de plante, ghinzi, pomuşoare.

O altă pagină tristă din istoria satului este şi noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 cînd din sat au fost deportaţi în Siberia “cheaburii” – defapt cei mai gospodari oameni din sat.

După deportări a urmat colectivizarea. Astfel în în 1948 în sat s-a format colhozul ,,Pobeda”. Pînă în anii ’70 gospodăria colectivă a activat unită cu colhozurile din satele vecine Cainari sau Răzeni, iar în anii ’70 s-a format sovhozul-fabrică „Cărbuna”, care a activat pînă la sfîrşitul anilor ’90 cînd are loc împroprietărirea localnicilor cu pămînt.

Sursa: www.carbuna.org


Curs valutar

  oferit de: cursbnm.md

floare de cires