EDITORIALUL CITITORULUI: Cu „Sârba lui Vasile” în Postul Mare
(5 votes, average 4.00 out of 5)
Duminică, 14 Martie 2010 15:54
Cu „Sârba lui Vasile” în Postul Mare ne plângem c-o ducem greu, cu criza asta economico-financiară. În schimb, nu prea solicităm şi câte o doină ori o melodie mai liniştită pentru a ne mai potoli poftele şi a ne mai aduna gândurile. La rândul lor, politicienii de toate culorile se perindă ţanţoşi, prin labirintele partidelor politice la care nu le-au mai ajuns bonetele roşii, căci, altfel nu se perindă ţanţoşi, prin labirintele partidelor politice la care nu le-au mai ajuns bonetele roşii, căci, altfel nu se poate – vânturile electorale nu se pot ogoi nici în Post.
Până la urmă, ajungi la concluzia că majoritatea poporului vrea teatru, adică, vorba proverbului: facem mămăligă în burlui şi-o scoatem cu fusul. Altfel, nu-mi pot lămuri şi nu pot înţelege – ce vrem de fapt noi, locuitorii acestui meleag ? Punem brânza în garafă şi-o întingem cu mămăliguţa pe sticlă. Ne ţinem de creştini, dar în Postul Mare cerem la “Melodii preferate” - “Sârbe de-a lui Vasile”.

Toate năravurile proaste comuniste ne-au infectat până-n măduva oaselor. Ne-a intrat în sânge, deja, de-a ara şi a semăna de sărbători, de-a fluiera în biserici, de-a ne închina la idolii procomunişti pentru aşa-numitele pomeni electorale de-a ţine în supuşenie o mare majoritate din populaţie prin sloganele lor electorale : ajutor social, mese de binefacere, compensaţii nominative, tichete etc.

Pe când, în aceşti opt ani de comunism iluzoriu, ei umblând prin Europa, tot ei, de fapt, ne-au izolat de Europa. Pentru ca nu cumva să ne vină nişte investitori solizi, cu idei şi programe, ca nu cumva să ne deschidă ochii că putem şi noi trăi mai bine, ca să nu înţelegem că, având de lucru la noi acasă şi salarii decente, să simţim că putem fi economic şi financiar independenţi, adică, fiecare stăpân pe sine. Atunci când un cetăţean nu depinde numai din pomenile statului, când economic este independent, desigur că acest cetăţean este greu de minţit şi manipulat.

Luate toate la un loc, constatăm că sărăcia ia proporţii – atât sărăcia materială, cât şi cea moral-spirituală. Cu certitudine, putem spune că istoria se repetă. Ca atare, istoria este ca o roată a vremii ori ca un cerc vicios, în care eşti dator în această viaţă să treci nişte etape – când mai bune, când mai rele. Binele cu răul se rânduiesc cu locurile. Poate, această succedare a răului cu binele, şi-a binelui cu răul este o ispită dată de Marele Stăpân din ceruri. Care ne dă de înţeles că toţi suntem trecători prin viaţa aceasta, că El ne veghează de sus, dar ne mai dă uneori şi dezlegare, frâu liber la ale noastre pământeşti şi pâcătoase.

Binele cu răul se întrec între ele, oamenii – la fel. Încet, prea poate nici nu conştientizăm , devenim mai săraci nu numai material, ci şi moral, deci- degradăm. Suntem în Postul Mare, în care Domnul ne îndeamnă să fim mai evlavioşi, mai neprihăniţi, adică mai curaţi. Noi, prea tari şi mari – vrem teatru şi veselie, şi ca nişte actori mediocri ne jucăm rolurile.

Ne prăbuşim încet, dar sigur, nu numai material, ci şi moral. Şi dacă starea noastră financiară nu depinde numai de noi, apoi degradarea morală în care ne cufundăm poartă ştampila cu cuvintele: EU şi NOI.... Eu aşa vreau, noi aşa vrem. Ne dorim teatrul absurdului şi-i scriem scenariul prin purtarea noastră cotidiană.

O mătuşă din sat sună la radio şi vrea „ Sârba lui Vasile”. Fără îndoială, acea mătuşă, dar şi alţii ca ea, se socot creştini, se duc la biserică. Dar iată acum, în Post, este tare supărată, citind chiar lecţii de morală, că la un post de radio, în cadrul emisiunii „ Doină, dor şi omenie” nu prea satisface poftele radioascultătorilor. Ea vrea cântecul cela şi ... gata. Vreţi-nu-vreţi, îţi place ori nu, ascultaţi cu toţii toată emisiunea şi în fiecare zi : „ Sârba lui Vasile”, „Am şi eu un nepoţel”, „Surorile Lupu” , „Hai să tragem o beţie” ş. a.m.d.

Acea mătuşă şi alţii, domni şi doamne, ca nişte creştini adevăraţi, în astfel de cazuri, dimpotrivă, pot fi mai înţelepţi, dacă i-ar sugera moderatorului că în Postul Mare se cere să fim mai evlavioşi, mai liniştiţi, mai neprihăniţi, mai cu gândul la sufletele noastre. Doar ştim cu toţii că nu este bine ca în Post să ne sfădim, să ne învrăjbim, să ne prea veselim. Dar, vedeţi că mătuşa cu pricina vrea mare veselie.

Mă puteţi contrazice, dar înseşi faptele vorbesc de la sine. Sărăcia ne mai poăte ocoli, dacă luptăm cu eă. Mai rău este cu sărăcia sufletului, cu moralitatea noastră creştină, dacă am ajuns ca să se fure din biserici şi mănăstiri, dacă fete tinere joacă sârba pe mormântul bunicii, dacă feciorul îşi omoară părinţii, ori invers, tatăl îşi omoară băiatul.....

Unde eşti, dragă şi onorată mătuşă? Oare, ieşind din casă, din ograda dumitale, nu vezi că nu mai avem frică de mânia Domnului? Unde este multevlaviosul şi binecucernicul
în faţa Domnului, preotul Cibric, acel vestit preot, care a făcut mare eroism din demolarea unui sfeşnic evreesc şi nu-şi arată îngrijorarea faţă de păcatele şi relele zilnice din societate?

Se prea poate să ne mai revenim din sărăcie. Dar până unde putem degrada moral?...
Maria Herţa, Ialoveni

Comments
Comentariu nou Cautare RSS
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Web:
Titlu:
UBB:
[b] [i] [u] [url] [quote] [code] [img] 
 
 
:angry::0:confused::cheer:B):evil::silly::dry::lol::kiss::D:pinch:
:(:shock::X:side::):P:unsure::woohoo::huh::whistle:;):s
:!::?::idea::arrow:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."