Opinie: UE îți dă, dar nu-ți bagă în kuliok
Pare-se că Republica Moldova se află periodic în fața unui „moment istoric”. Dacă expresia a fost folosită poate prea ușor în trecut, acum este o realitate clară ca lumina zilei. Votul la referendumul din 20 octombrie are însemnătate pentru cetățenii moldoveni de acum, dar mai cu seamă pentru urmașii acestora, prezenți și viitori. Despre aceasta se spune într-un editorial publicat pe adevarul.ro.
Deși are strânsă legătură cu votul prezidențial, referendumul nu este vorba despre X sau Y, nu este despre indivizi sau partide, ci despre barca în care se suie Moldova în mijlocul unor curenți istorici năprasnici, abătuți asupra părții noastre de Europa.
După cum ar trebui să știe deja marea majoritate a cetățenilor moldoveni, în data de 20 octombrie au posibilitatea și responsabilitatea de a vota în cadrul unui referendum constituțional, în paralel cu votul pentru președinția țării. Referendumul are o întrebare simplă, „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?” și două opțiuni de vot: „Da” și „Nu”. Pentru a putea fi validat, referendumul trebuie să adune cel puțin o treime din votanții înregistrați, în jur de 1,1 milioane de persoane.
Fără să mai ne învârtim în jurul cozii, în opinia mea, votul trebuie să fie un definitiv și asurzitor „Da”!, nu doar din partea a celor minim 550 de mii de votanți necesari, ci din partea unei majorități semnificative. Rezultatul trebuie să fie un pumn în masă ferm în fața clasei politice, Marilor Puteri, capitalelor europene și de prin Est, prin care moldovenii, și nimeni altcineva, arată direcția în care merg în următoarele decade.
Răspunsul „Da” la întrebarea de pe buletinul de vot poate să fie argumentat în nenumărate feluri. Cred că toate argumentele pot fi reduse la doi numitori comuni, care merg mână în mână. Pe românește, limba noastră împărtășită, primul dintre aceștia este bunăstarea. Bunăstarea nu reprezintă doar bani mai mulți în cont și în buzunare. Bunăstarea înseamnă și un spital public care îți salvează sau ameliorează viața. Înseamnă și o școală publică în care un elev primește o educație temeinică. Înseamnă și un sistem juridic echitabil și imparțial. Înseamnă și abundența oportunităților, de la a putea alege între angajatori, privați sau publici, până la a putea deschide o afacere și a concura cinstit cu alții. Bunăstarea este și o credință că mâine va fi mai bine, că dacă muncesc și respect regulile, viitorul este asigurat.
Bineînțeles, astfel de vorbe au fost traficate de politicieni moldoveni pentru a obține voturi, fără să aibă, de cele mai multe ori, ceva substanță în spate sau un plan prin care să asigure cele promise. Asta nu este specific Republicii Moldova, este ceva universal valabil, de la democrații istorice, până la cele mai crâncene dictaturi. Vorbele sunt ieftine și din acest motiv sunt aruncate ușor de politicieni. Aici revin la ce am scris mai sus. Referendumul are un evident unghi politic, dar miza este mult mai mare. Nu este despre Maia Sandu, Irina Vlah sau Renato Usatîi. Miza este ce mod de viață alege basarabeanul de rând acum, pentru el, dar și pentru cel puțin o generație viitoare. Codificarea în Constituție nu este un artificiu legislativ, cu atât mai puțin unul electoral. Aceasta reprezintă o asumare a unui drum, un avans depus de poporul moldovean într-o investiție pe termen lung.
Republica Moldova are șansa de a vedea pe partea cealaltă a Nistrului o țară cu o limbă comună și o cultură și istorie împletite cu a ei, o Românie care și-a parafat alegerea acum 17 ani. Moldovenii au un studiu de caz concret, ușor de înțeles, care arată ce înseamnă aderarea la Uniunea Europeană. Este România acum peste Austria sau Olanda? Curge lapte și miere prin București și Cluj? Evident că nu, dar schimbările sunt profunde și sunt în bine. Într-un sondaj din mai 2024, 47% dintre români cred că apartenența la UE a adus cu sine mai degrabă avantaje, în creștere de la 35,2%, din mai 2014. Un semn al încrederii în viitor este și rezultatul unul alt sondaj, tot din mai, în care 51,8% dintre români spun că România de mâine, condusă de copiii de azi, va arăta mai bine.
Și cifrele spun o poveste a creșterii bunăstării. În perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2021, România a primit fonduri europene în valoare de 70,72 miliarde de euro și a contribuit la bugetul comunitar cu 24 miliarde euro. În 2010, speranța medie de viață era de 73,6 ani. În 2024 este de 76,1 ani, doi ani și jumătate adăugați. În 2007, PIB-ul pe cap de locuitor era 7,48 de mii de dolari. În 2023, același indicator era 12,4 mii de dolari. Aceste cifre nu mint dar, uneori, nu sunt ușor de înțeles, de simțit, pe moment. Foarte probabil că dacă i le enumeri unui român obișnuit, întorcându-se acasă, prin traficul din București, să nu le simtă, să nu îl impresioneze. Uneori ne ajută să vedem schimbările, trecutul și prezentul, alăturate.
Experiența personală se învârte în jurul Bucureștiului. Primele amintiri sunt din ani 90. S-au folosit suficiente epitete pentru respectiva decadă, nu mai trebuie să adaug și eu aici. Majoritatea nu sunt favorabile. Trăind și muncind în București, fiecare zi cu repetițiile și obiceiurile ei, uneori nu observ cât de mult s-a schimbat. Și de data aceasta în bine. Un proiect video al canalului de YouTube bucharestBIKEtraffic ne arată transformarea Bucureștiului anului 1996 în cel al anului 2023. Melodia trupei Paraziții de la începutul videoclipului, Bucureștiul Negru, descrie colorat atmosfera anilor 90: Pe strada doar gunoaie / Jeg în tramvaie, decădere-n toate / Clădiri dărăpănate și neterminate frate. Bucureștiul de azi, în multe locuri, a înlocuit jegul cu parcuri. Clădirile sunt terminate și multe blocuri sunt reabilitate.
Al doilea mare argument în favoarea unui “Da” pe 20 octombrie este rezolvarea chestiunii geopolitice. Fie axiomă, fie clișeu, veșnica dilemă Vest-Est planează asupra fiecărui scrutin electoral de peste Nistru. Este o realitate că Republica Moldova, prin istoria sa, este prinsă între aceste două lumi, iar această tensiune trebuie stinsă printr-o alegere fermă. Chișinăul și țara întreagă nu beneficiază mergând mereu în balans între Bruxelles, Washington, București și Moscova. După invazia ilegală a Rusiei din 2022, jocul geopolitic pentru Republica Moldova a intrat într-o faza decisivă. O fereastră s-a deschis și pași trebuie făcuți pentru a profita de această oportunitate istoricǎ.
Dincolo de orice argument sau discuție sofisticată de teorie geopolitică, armata lui Vladimir Putin a comis atrocități și crime de război în Ucraina secolului XXI. A ras de pe fața pământului orașe precum Mariupol, așa cum a făcut-o în trecut cu Groznîi în Cecenia sau Alep în Siria. A răpit zeci de mii de copii ucraineni de toate vârstele și i-a dus în Rusia pentru a le fi ștearsă identitatea. Economia Rusiei este printre cele mai sancționate din lume. Rusia lui Vladimir Putin a devenit bolnavul Europei iar boala este imperialism deșănțat, de modă veche.
Repet, Uniunea Europeană, inclusiv (și în special) România, nu este un tărâm fermecat unde nu există corupție, totul merge strună și care transformă orice nou stat membru într-o Olanda sau Danemarca peste noapte. Accederea la calitatea de stat membru presupune reforme și efort. Presupune schimbări în instituții și în oameni, presupune respectarea unor reguli și valori. Nu este ușor și nici nu este gândit să fie ușor. Este un proces în care cele două părți încearcă să se întâlnească la mijloc. Uniunea Europeană îți dă dar nu-ți bagă în traistă. Rusia îți dă kuliokul acum și vine după cu tancul.
Banii europeni nu pot să curgă pur și simplu într-o gaură neagră, adică în buzunarele celor aflați la butoane, fie ele naționale sau locale, fără supraveghere și fără să producă o valoare adăugată reală, o valoare pentru întreaga comunitate, fie ea națională sau locală. Uniunea Europeană este singura alternativă cinstită a Chișinăului și poporului moldovean în fața regimului genocidar moscovit, care a arătat de atâtea ori cum se comportă cu provinciile mici și îndepărtate de centru care au îndrăzneala să nu țină capul plecat.
Propaganda rusească este mai eficientă în rândul minorităților etnice, fie că e vorba de ruși, găgăuzi sau alții. Moscova pune pe masă mulți bau-bau, de la militarizare, diluarea suveranității sau afectarea drepturilor minorităților. Fiecare dintre aceste sperietori nu sunt nimic altceva decât reflexii ipocrite ale diverșilor păpușari kaghebiști de serviciu de la Kremlin. În timp ce aceștia vor să sperie moldovenii cu militarizarea, Rusia a declanșat cel mai mare război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Vorbesc de suveranitate în timp ce au ciuntit teritorialitatea Ucrainei, Georgiei și inclusiv a Republicii Moldova prin conflicte înghețate sau fierbinți.
Referitor la minorități, în special cele non-ruse, cetățenii din aceste categorii ar trebui să se gândească la următorul lucru: dacă peste noapte (sau în timp) ajungă iar în Russkiy mir și țarul (fie Putin, fie altcineva) merge într-o nouă aventură pe meleaguri străine, cine va fi primul care moare pentru gloria Rusiei? Oare vor fi muscalii cosmopoliți cei care merg în prima linie sau găgăuzii? Nu e greu să aflăm răspunsul dacă ne uităm cine moare acum în Ucraina. Cu siguranță, mult mai multe mame buriate, ingușe sau bașchire îți plâng copii morți decât cele din Moscova sau Sankt Petersburg.
Acești periculoși curenți istorici care au adus războiul din nou în pragul Republicii Moldova aduc și o oportunitate rară, aceea de a ieși din acest purgatoriu geopolitic și economic, din acest spațiu gri dintre două lumi și de a intra în rândul comunității europene, acolo unde îi e locul și unde este dorită de restul membrilor, în frunte cu România. Lucrurile deja au fost puse în mișcare prin obținerea statutului de țară candidată în iunie 2022. O sută de mii de moldoveni au venit cu un motiv și un crez la Adunarea Națională “Moldova Europeană” din mai 2023. Votul pentru actualizarea Constituției Republicii Moldova prin afirmarea direcției europene ireversibile ale acestui popor este doar pasul următor natural în drumul spre 2030, anul optimist al integrării.
Popor mic nu înseamnă cetățeni naivi. Moldovenii știu deja ce înseamnă Uniunea Europeană și care este drumul care le dă o șansă la un viitor mai bun. Un sondaj din iulie realizat în Republica Moldova spune că 66,1% din moldoveni vor participa la referendum iar 51% ar vota pentru aderare. 84% știu că Moldova a deschis deja negocierile cu Uniunea Europeană iar 50,6% știu că cel mai important pas în direcția aderării este combaterea corupției. Cifrele sunt încurajatoare dar ca acestea să devină din sondaj realitate, rămâne în responsabilitatea fiecărui cetățean moldovean, oriunde ar fi, să facă efortul de a merge la urne pe 20 octombrie și să spună “Da” unui viitor mai bun pentru sine, copii săi și generația viitoare.
