Foametea din 1946–1947 sub ocupația sovietică: RSS Moldovenească, cea mai afectată republică
Istoricul Igor Cașu, Director al Agenției Naționale a Arhivelor, a publicat o hartă detaliată privind mortalitatea generală în anul 1947, în contextul foametei devastatoare din RSS Moldovenească. Harta, realizată în colaborare cu cercetători internaționali, scoate în evidență impactul profund al ocupației sovietice asupra populației Basarabiei imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Acest indicator scoate la lumină drama foametei care a lovit RSS Moldovenească în anii postbelici. Conform cercetărilor istorice recente, republica s-a confruntat cu cea mai mare rată a mortalității excesive provocate de înfometare și de bolile conexe, comparativ cu alte regiuni din Uniunea Sovietică.
Pe baza datelor extrase din arhivele sovietice și analizate de istorici internaționali, precum Michael Ellman (autoritate mondială în studiul foametei din URSS), RSS Moldovenească a înregistrat cele mai grave pierderi umane. În cifre absolute, cel puțin 123.000 de oameni au murit din cauza foametei și a efectelor secundare ale acesteia în perioada 1946–1947.
„Proporțional, în RSS Moldovenească au murit de 10 ori mai mulți oameni decât în Rusia și de 5 ori mai mulți decât în Ucraina,” afirmă Igor Cașu, coautor al hărții care sintetizează vizual dimensiunile tragediei.
Harta publicată alături de această analiză prezintă rata mortalității generale la mia de locuitori pentru anul 1947 în trei regiuni afectate sever: RSS Moldovenească, România și RSS Ucraineană. Această rată include nu doar decesele cauzate direct de foamete, ci și pe cele provocate de boli asociate subnutriției, precum și pe cele naturale.
Autorii hărții:
Stephen Wheatcroft (University of Melbourne),
Filip Slaveski (Australian National University, Canberra),
Igor Cașu (Agenția Națională a Arhivelor / Universitatea de Stat din Moldova),
Ian D. Bishop (IT specialist, University of Melbourne).
Copiii – victimele tăcute ale foametei
Unul dintre cele mai tragice aspecte ale foametei a fost impactul devastator asupra copiilor. Mii de minori au murit din cauza subnutriției acute, iar cei care au supraviețuit au suferit consecințe fizice și psihice pe termen lung. Spitalele și orfelinatele din acea perioadă consemnează cazuri cutremurătoare de distrofie severă, abandon și mortalitate infantilă record. Mulți copii au rămas orfani, iar regimul sovietic, deși conștient de amploarea crizei, a continuat să exporte grâne în alte regiuni ale URSS, în loc să asigure sprijin populației locale.
Un consens istoric
Cercetătorii internaționali – precum Veniamin Zima (1996), Stephen Wheatcroft (2017) și Michael Ellman (2000) – sunt de acord că foametea din RSS Moldovenească a fost una dintre cele mai grave din URSS în perioada postbelică.
Foametea din 1946–1947 nu este doar o pagină tragică din istoria românilor, ci un capitol esențial pentru înțelegerea traumei colective a societății postbelice. Recunoașterea și documentarea acestei realități, inclusiv prin contribuții precum cele ale lui Igor Cașu și ale partenerilor săi internaționali, reprezintă pași importanți în procesul de asumare a trecutului și de consolidare a memoriei istorice.
