Scrisoare din diasporă către președinte: „Noi nu uităm niciodată de unde am pornit”
Stimate Dle Dodon, că Președinte oricum curând nu veți mai fi,
ați tot primit scrisori pân-acum din diasporă. Sunt curioasă: ați îndrăznit să le citiți?
Vă scriu și eu din acest electorat paralel de care vă e frică. Da, da! Vă temeți mai rău ca elefantul de furnici. Dar luați aminte! Mușuroiul nostru e plin. Suntem mulți aici, în diasporă, și o mare parte din noi am plecat din cauza dvs. și a corupției mârșave ce o promovați în fiecare zi.
Răvașul meu vine însoțit de o invitație. Nu, nu la o nuntă că eu chiar respect pandemia, dar la un simplu exercițiu de empatie. Vă invit pentru o singură clipă să vă imaginați că:
– iarna, atunci când afară-s minus 20 ori 25 de grade, trebuie să te duci în fundul grădinii să-ți faci nevoile fizice. Și te duci. Că n-ai în altă parte unde. Așa cum se duc mai mult de jumătate din locuitorii Moldovei, pentru că nu au un grup sanitar în casă.
– ori toamna, după nenumărate nopți fără somn și zile nesfârșite de muncă, după investiții imense în tehnologii, insecticide, impozite plătite, tu, un simplu țăran, te trezești că nu ai unde să-ți vinzi roada. Sărăcia înghite până și cernoziomul nostru, cel care ar putea fi cartea noastră de vizită.
– apropo de o astfel de sugestie, vă informez că noi, diaspora suntem ecoul țării noastre. Nu, dvs.! Noi, cei pe care dorul ne-a transformat în investitorii Moldovei, trimițând milioane de lei în fiecare an acasă, aducând know-how-ul și experiența acumulată în țările adoptive, îngrijind de părinții rămași acasă și mergând mii de km numai să putem vota pentru un viitor mai bun acasă. Pentru că noi nu uităm niciodată de unde am pornit.
– v-aș mai invita să vă imaginați cum e să fii părinte care nu are cu ce-și hrăni copiii și pleacă de nevoie în străinătate. Sau, dacă vreți să nu o dau pe cele triste, că sunteți om vesel, chiar vă provoc să vă puneți în pielea unui părinte de emigrant, mândru că fiul ori fiica lui a adunat multă experiență în țări mai dezvoltate și acum o aduce acasă. Oare nu-ți va plânge inima? În ambele exemple.
– și dacă tot spun de imigranți, vă invit și-n Irlanda – țara care a fost și cea mai afectată de migrarea masivă din cauza sărăciei, dar și cea care azi este oferită drept exemplu la nivel mondial pentru dezvoltarea economică. Pentru că le revin irlandezii acasă. (Și nu doar, să fie clar!)
Și apropo, nimeni nu i-a numit trădători pe cei care au plecat. Din contră, le-au creat un muzeu în inima Dublinului dedicat sacrificiilor, curajului celor care au dus faima Irlandei în lume, celebrând-o.
Dvs., fiind (încă) Președinte de țară, v-ați permis să manipulați și să instigați la ură pe prietenii noștri de acasă – minciuni crase la adresa diasporei și amenințări aruncate-n stânga și dreapta. Dar fiți atent: ei știu bine ce e responsabilitatea civică, inteligența emoțională, corectitudinea și au gândirea critică dezvoltată.
Nu aveți niciun drept să ne umiliți pentru că am învățat să trăim cu dorul. Și lumea mea paralelă vă condamnă.
P.S.: Vedeți informații despre mușuroiul de furnici. Oare cine le este liderul?
Cu gând bun și dor de mama,
Natalia Ionel, Irlanda
